miercuri, 15 decembrie 2010

Turcia - experienta non-verbala

Am ramas la momentul in care am ajuns in Adana. Prima experienta: un copac ciudat plin cu niste pasari foarte galagioase. M-am oprit cateva minute sa admir...
Stiam ca trebuie sa iau un autobuz pana in Mersin. Asa ca m-am descurcat cu engleza mea si turca lor si m-am urcat intr-un autobuz. I-am dat tipului 5 euro (stiam ca trebuie sa coste 5 euro) si tipul mi-a dat rest 10 lire turcesti! Si 10 lire turcesti inseamna 5 euro... Am ramas socata, si nu am bagat cele 10 lire in geanta.. Am asteptat sa vad... Dupa o vreme tipul s-a trezit la realitate, si-a dat seama ca a gresit si mi-a cerut cele 10 lire inapoi. Apoi au urmat niste comentarii in turca in intreg autobuzul... Pacat ca nu le-am putut intelege...
Stiam ca autobuzul trebuie sa faca aporoximativ o ora pana in Mersin. Dupa doua ore de mers, am inceput sa ma intreb daca am luat autobuzul care trebuie.... Intr-un final am ajuns si la destinatia finala, si la hotel...
Ce mi-a placut cel mai mult a fost experienta non-verbala. Ca tot am eu o pasiune pentru tot ce inseamna limbajul non-verbal si sinergologia (apropo o sa-mi fac dizertatia tot pe limbajul non-verbal).
 Si cum am ramas 3 zile in plus pentru ca mi s-a anulat avionul, am avut ocazia sa aflu cu adevarat importanta non-verbalului. Pana acum mai mult citisem in carti, insa experienta cu turcii mi-a dezvoltat mult abilitatile in domeniu. Pentru ca in cele 3 zile in plus, am avut destul timp de petrecut cu turci care nu stiau engleza si cu care trebuia totusi sa comunic. Am ajuns chiar la performanta, de a intelege, ce ma intrebau doar din mimica si din tonul vocii (evident ca nu am invatat limba turca intr-un timp atat de scurt...)
Si, am descoperit ca e mai usor de comunicat cu turcii pe filiera romana- turca decat pe filiera engleza-turca... O sa fiti uimiti cate cuvinte sunt la fel la noi....Si mai sunt si sarmalele, care si la ei se numesc la fel, arata la fel, doar ca ei nu pun carne de porc (nu le permite religia..)

Si pentru toatea acestea trebuie sa-i multumesc lui Catalin -  Asociatia “Tinerii Secolului XXI”. Multumesc! Pentru ca el este cel care m-a trimis la acest curs!

Un comentariu:

  1. minunat!!! ahhh... aceasta postare mi-a redat zambetul pe buze intr-o zi asa de mohorata.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?